Diana Alina Ene e profesoară de limba română la Liceul teoretic bilingv „Miguel de Cervantes”. Una din acele rare persoane pentru care meseria nu e doar un mod de a-și câștiga existența, ci chiar vocația. Mi-a părut exemplul de profesor ideal, după care tânjim ca părinți. Elevii ei au o deschidere vizibilă către literatură și artă. Sunt comunicativi și dornici de dialog. Am vrut să aflu dacă există un secret al predării, ce o face atât de prețuită de copii și cum reușește să modeleze și caractere, nu doar să livreze informații.

Împărtășiți-ne acel „secret” pe care-l aplicați în predarea literaturii. Ține de pedagogie, de formația dvs. culturală, sau de umanitate pur și simplu?

Ține de iubirea profundă pentru literatură și cultură, în general. Și elevii simt asta.

Cum reușiți să fiți, în egală măsură, un profesor cu principii ferme și o persoană apropiată de tineri?

A fi apropiat de cineva înseamnă să-l ajuți să-și înțeleagă greșelile și să le îndrepte. Cu răbdare și iubire.

Ce ați modifica în programa de predare a literaturii și limbii române, în învățământul preuniversitar, dacă ați avea această putere?

Poate mai multe texte la alegerea profesorului, în funcție de tipologia clasei și de afinitățile elevilor pe care el îi cunoaște cel mai bine.

Un profesor poate să modeleze și caracterele elevilor în timpul celor patru ani de liceu? Mai e posibilă formarea lor umană, sau e doar o datorie a familiei?

Fără discuție că este posibil. Elevii sunt la vârsta la care au nevoie să fie îndrumați și modelați. Cred că cel mai bun este exemplul personal. La această vârstă ei de-abia așteaptă să aibă un model. De ce să nu fim noi, profesori?